Cand vorbim de raspunderea juridica in cazul incalcarii drepturilor si obligatiilor al caror izvor este un contract individual de munca la domiciliu, avem in vedere, bineinteles, atat pe acesta cat si formele lui derivate[1]:

a) conventia individuala de munca la domiciliu a membrului cooperator;
b) contractul individual de telemunca;
c) contractul individual de munca la domiciliu al asistentului maternal profesionist;
d) contractul individual de munca la domiciliu al asistentului personal profesionist;
e) contractul individual de munca la domiciliu al persoanei cu handicap;
f) contractul individual de munca la domiciliu al pensionarului pentru invaliditate de gradul III.

Prin faptul ca locul muncii si felul muncii sunt elementele specifice acestor contracte, nu trebuie sa se inteleaga ca acestea influenteaza sistemului normal al organizarii muncii2.

Mijloacele materiale de desfasurare a muncii la domiciliu, in toate formele sale, precum si cele financiare apartin, de regula angajatorului, care isi asuma si riscul activitatii sale. De aceea este firesc ca intre cele doua parti sa exista o relatie de subordonare, caracterizata prin prestarea muncii, sub autoritatea angajatorului, care are puterea de a da ordine si directive salariatului, de a controla indeplinirea sarcinilor de serviciu si de a sanctiona abaterile de la disciplina muncii.

Pentru a vorbi de raspundere juridica in cazul muncii la domiciliu, trebuie ca prestatia executata in afara localurilor angajatorului, sa poata fi legata cu sediul ori punctele de lucru ale acestuia, atat din punct de vedere functional cat si din punct de vedere juridic. Pe baza acestei analize angajatorul va decide daca normele de munca ce ar putea fi realizate, in localurile lui se pot indeplini in egala masura, in afara acestora, fara a-i fi afectate prerogativele care decurg din relatia de subordonare.

Avand in vedere ca salariatul cu munca la domiciliu, pe de o parte, nu este tintuit de propriul domiciliu (putand lucra si in alte locatii), iar pe de alta parte ca prezenta lui la sediul ori punctele de lucru ale angajatorului nu este total interzisa, ci chiar incurajata de legislatie atat pentru bunul mers al activitatii in general3 cat si pentru prevenirea izolarii4, o analiza cu privire la raspunderea juridica intre partile raportului juridic de munca la domiciliu trebuie sa tina cont de aceste aspecte. Cat timp salariatul cu munca la domiciliu, potrivit clauzelor contractuale se afla la sediul angajatorului, va raspunde juridic fata de acestea la fel ca salariatii care isi desfasoara munca numai in acest loc5. Dar prestarea preponderenta a muncii in afara lui nu il exonereaza pe salariatul cu munca la domiciliu de respectarea obligatiilor specifice asumate in acest sens.

Incalcarea drepturilor si obligatiilor al caror izvor este un contract individual de munca, in speta un contract individual de munca la domiciliu, poate atrage alternativ sau cumulativ una urmatoarele forme ale raspunderii:
a) raspunderea disciplinara;
b) raspunderea patrimoniala;
c) raspunderea contraventionala;
d) raspunderea penala.

S-a aratat6 ca salariatul cu munca la domiciliu poate beneficia de ajutorul membrilor familiei sau a unui auxiliar la realizarea muncii (aspect reglementat, de exemplu, in Belgia, Elvetia, Franta, Germania, Italia, Spania, dar si in fostele tari ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, cum ar fi Rusia, Belorusia, Ucraina, Kazahstan, Uzbekistan, Kargazstan), aspect nereglementat dar nici interzis in Romania. Dar numai salariatul cu munca la domiciliu, ca titular de contract va raspunde juridic fata de angajator.

Puterea angajatorului nu poate fi nelimitata. Ea trebuie sa se incadreze in dispozitiile legii, sa respecte drepturile salariatilor, demnitatea lor, fara acte discriminatorii. In caz contrar si el va raspunde juridic fata de salariati.

____

1A se vedea A. Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editia a III-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009, p. 599, 601.
2A. Cioriciu Stefanescu, Conditiile speciale privind incheierea contractului de munca la domiciliu – elemente de drept comparat, in Revista romana de dreptul muncii nr. 2/2008, p. 32-33.
3In literatura juridica franceza se arata ca nu exista telemunca 100% la domiciliu, prezenta la sediul angajatorului fiind acceptata pentru minima functionare normala a relatiei telesalariat-angajator, ambele parti trebuind sa dezvolte o strategie de comunicare incluzand intalnirile necesare in acest sens. (A se vedea Y. Lasfargue, Negocier le teletravail. Exemples de contrats de travail, pe http://pagespersoorange.fr/yves.lasfargue/brochures%20telechargeables/brochure%
20teletravail/bochureteletravail.pdf
4Potrivit art. 9 din Acordul-cadru european privind telemunca S/2002/206.01.02 (a se vedea pentru detalii http://ec.europa.eu/employment_social/news /2002/jul/telework_fr.pdf), impune angajatorului sa ia masurilor de prevenire a izolarii telesalariatului.
6A. Ticlea, Tratat de dreptul muncii, op. cit, p. 748.
7A se vedea: A. Ticlea, Tratat de dreptul muncii, op. cit, p. 600; A. Cioriciu Stefanescu, Conditiile speciale privind incheierea contractului de munca la domiciliu – elemente de drept comparat, op. cit., p. 26.

Autor: drd. Ana Cioriciu Stefanescu

Cei care au citit acest articol au mai citit:

• Munca la domiciliu exemple
• Munca la domiciliu avantaje si dezavantaje
• Munca la domiciliu si telemunca
• Munca la Domiciliu – Secretara la Domiciliu
• Munca la Domiciliu – Munca de la Distanta

Motor de cautare

Noutati Munca la Domiciliu prin RSS - Obtine ultimele oferte din domeniul locuri de munca la domiciliu.